Protectia mainilor

EN420 - EN ISO 21420 - CERINȚE GENERALE

Standardul de referință nu se va aplica în sine, ci exclusiv împreună cu standardul care conține cerințele privind performanțele de protecție.

• Să respecte inocuitatea (pH, volum de crom VI, etc).
• Să respecte graficele de marime (a se vedea tabelul de mai jos).
• Să treaca testul de dexteritate.
• Să respecte instrucțiunile de marcare, informare, identificare.

ETICHETARE/IDENTIFICARE STANDARDIZATĂ

Fiecare mănușă de protecție este identificată în mod clar de eticheta normată, care conține următoarele elemente:

• Logo pentru marca noastră.
• Referinţa produsului sau denumirea comercială.
• Mărimea.
• Ghidul informativ care indică faptul că articolul este disponibil cu manual de instrucțiuni.
• Pictograma sau pictogramele de standardizare cu indicii lor de performanţă.

EN511 - RISC FRIG

Norma EN511 defineşte exigenţele şi metodele de testare ale mănuşilor de protecţie împotriva frigului transmis prin convecţie sau conducţie până la - 30°C (Opțional până la -50°C). Acest frig poate fi legat de condiţiile climatice sau de o activitate industrială.

Pe parcursul alegerii unei mănuși de protecție contra frigului trebuie luate în considerare mai multe aspecte, ca de exemplu temperatura mediului, starea sănătății persoanei, durata expunerii, nivelul de activitate, etc.

EN407 - RISC CĂLDURĂ ŞI FOC

Norma EN407 precizează metodele de testare, exigenţele generale, nivelurile de performanţă termică şi marcarea mănuşilor de protecţie împotriva căldurii şi/sau focului. Ea se aplica tuturor mănuşilor care trebuie să protejeze mâinile împotriva căldurii şi/sau flăcărilor în una sau mai multe din urmatoarele forme: foc, căldura de contact, căldura convectiva, căldura radianta, mici proiecții de metal topit sau proiecții mari de metal topit.

EN12477 - RISC SUDOR

Exigenţele şi metodele de testare pentru mănuşile folosite pentru sudură. Manuală a metalelor, tăierea şi tehnicile conexe. Mănuşile de sudori sunt clasate in două tipuri: B când este cerută o mare dexteritate (de ex.: sudură TIG) şi A pentru celelalte procedee de sudură.

EN ISO 374-1 - ÎMPOTRIVA PERICOLELOR REPREZENTATE DE MICROORGANISME ŞI A RISCURILOR CHIMICE

Standardul EN ISO374-1 stabilește cerinţele de performanţă referitoare la mănuşile destinate pentru protecţia utilizatorilor împotriva produselor chimice periculoase.

• Penetrare (testat conform standardului EN374-2): Introducerea aerului și apei prin porozităţile, cusăturile, micro-găurile sau alte imperfecţiuni prezente în materialul mănuşii de protecţie, în vederea testării impermeabilității acesteia.
• Degradare (testat conform standardului EN374-4): Determinarea rezistenței materialelor la degradarea prin contactul continuu cu produsele chimice periculoase.
• Permeaţie (testat conform standardului EN374-3 sau EN16523): Proces prin care un produs chimic se difuzează prin materialul unei mănuşi de protecţie la scară moleculară prin contact continuu.

Versiunea EN ISO a standardului EN374-1 a introdus noțiunea de 3 tipuri de protecție împotriva permeației de produse chimice:

Tip A: Mănușa obține un indice de performanță la permeație cel puțin egal cu 2 pentru 6 produse chimice de test selectate din lista de produse chimice determinată în standard.

Tip B: Mănușa obține un indice de performanță la permeație cel puțin egal cu 2 pentru 3 produse chimice de test selectate din lista de produse chimice determinată în standard.

Tip C: Mănușa obține un indice de performanță la permeație cel puțin egal cu 1 pentru 1 produs chimic de test selectat din lista de produse chimice determinată în standard.

EN ISO 374-5 - ÎMPOTRIVA PERICOLULUI CAUZAT DE MICROORGANISME

Standardul EN ISO 374-5 stablește cerințele referitoare la mănușile destinate pentru protecția utilizatorilor împotriva microorganismelor (mucegai și bacterii, opțional viruși) și modalitățile de testare.

Penetrarea mucegaiului și bacteriilor (test efectuat conform standardului EN374-2): În cursul testului se examinează rezistența la apă și aer a mănușilor.

Penetrarea virușilor (testat conform metodei B a standardului ISO 16604): Procedura asigură stabilirea rezistenței la penetrarea agenților patogeni transmiși prin sânge

– Testul utilizează bacteriofagul Phi-X174

Exemple de aplicaţie:

Având în vedere că în fiecare caz domeniul de utilizare este determinant, de multe ori mănușile trebuie să dispună de mai multe calități pentru a corespunde cerințelor de protecție. Din acest motiv, este foarte importantă luarea în considerare a domeniilor de utilizare din instrucțiunile de utilizare și a rezultatelor testelor efectuate în laborator. Totodată, este recomandat să se stabilească, prin teste preliminare, dacă mănușile corespund sau nu utilizării planificate, având în vedere că condițiile de la locul de muncă pot diferi de condițiile testului tipizat în ceea ce privește temperatura, uzura și deprecierea.

EN388 - ISO 23 388 RISC MECANIC

Norma EN388 se aplică tututor tipurilor de mănuși de protecţie în ceea ce privește agresiunile fizice și mecanice prin abraziune, tăiere prin tranşare, perforare și deșirare. După versiunea 2016 a standardului, au apărut performanțe opționale noi.

Rezistența la impact pe zona metacarpiana: în cazul în care este specificată această performanță, apare marcajul „P”.

Tăiere cu lama, 2 metode de testare:

EN388 6.2.: Pentru riscurile de tăiere de la reduse la medii. O lamă circulară asupra căreia se aplică o forță constantă de 5N se deplasează din față în spate până când eșantionul este tăiat. Se măsoară numărul de cicluri efectuate și este atribuit nivelul corespunzător.

EN ISO 13997: Pentru materialele care tocesc lama în timpul testului EN388 6.2 și/sau deosebit de rezistente, pentru riscurile de tăiere ridicate. O lamă dreaptă efectuează o singură deplasare de 20 mm cu o forță de 2N, testul este reluat cu o forță diferită de câte ori este necesar, până când eșantionul este tăiat. Este atribuit un nivel corespunzător forței necesare pentru a tăia eșantionul. Această metodă reprezintă situațiile de utilizare care prezintă un risc ridicat de tăiere.

ANSI ISEA (US American National Standards Institute) 105 Clasificarea și specificațiile protecțiilor pentru mâini. Partea 5.1.1. Rezistență la tăiere. Greutatea necesară a unei lame drepte pentru a tăia eșantionul la o sigură deplasare.

COMPATIBILITATEA ALIMENTARĂ

COMPATIBILITATEA ALIMENTARĂ ESTE REGLEMENTATĂ DE:

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

Materialele si obiectele trebuie fabricate in conformitate cu bunele practici de fabricatie astfel incat, in conditii normale sau previzibile de utilizare, ele nu cedeaza la consumul alimentar al constituientilor intr-o cantitate susceptibila:

• De a prezenta un pericol pentru sănătatea omului.
• De a cauza o modificare inacceptabilă a compoziţiei produselor sau o alterare a caracterelor organoleptice ale acestora.

Materialele plastice destinate să intre în contact cu produsele alimentare sunt reglementate de regulamentul (UE) 10/2011, respectiv regulamentele conexe.

(În lipsa unei reglementări locale) mănușile din PVC/Vinil sau Latex/Nitril se supun în mod direct acestor regulamente.

Acestea definesc următoarele:

1. Liste de constituenţi autorizaţi.
2. Criteriile de puritate aplicabile unora dintre aceşti constituenţi.
3. Limite specifice de migrare în alimente pentru anumiţi constituenţi.
4. Cantităţi maxime reziduale ale anumitor constituenţi în material.
5. Limită de migrare globală în alimente.
6. Conținutul maxim de metal al materialelor și obiectelor din plastic.

Anexa II a Regulamentului (UE) 10/2011 prezintă lista simulatorilor de utilizat pentru verificarea migrării constituenţilor materialelor şi obiectelor din material plastic destinate să intre în contact cu produsele alimentare:

1. Alimentele pe bază de apă (pH > 4,5): Simulatori A, B și C.
2. Alimentele acide (pH ≤ 4,5): Simulator B.
3. Alimentele alcoolizate (≤ 20 %): Simulator C.
4. Alimentele alcoolizate (> 20 %): Simulator D1.
5. Alimentele cu grăsime: Simulatori D1 și D2.
6. Alimentele cu grăsimi libere la suprafață: Simulator D2.
7. Alimentele uscate: Simulator E.

 MĂNUȘI DE UNICĂ FOLOSINȚĂ

Cerințele de calitate privind mănușile medicale de unică folosință sunt stabilite de standardul EN455.

1 – Detectarea găurilor: test de penetrare a aerului.

2 – Caracteristici fizice: Verificarea confortabilității mărimii respectiv a grosimii și rezistenței mănușilor.

3 – Evaluare biologică: Verificarea conformității materialelor.